Last Days
Deşi e Gus Van Sant şi e 2005, taman după Elephant (care rămâne unul dintre filmele mele preferate), de abia acum am văzut Last Days. Şi n-am fost în nici un fel dezamăgit. De fapt, Gus Van Sant nu mi-a oferit niciodată prilejul acesta. M-a cucerit încă de la Finding Forrester în 2000, când îl vedeam ca pe un film oarecare pe HBO. Dacă acela nu era încă un cinema de autor, Gus Van Sant şi-a descoperit între timp o voce originală, un stil aparte care mie îmi place foarte mult. Se vede din fiecare cadru că regizorul lui preferat e Stanley Kubrick: tot travelling-ul şi perspectiva first-person vin să pună bazele unei estetici speciale, care a apărut pentru prima dată într-un stadiu rudimentar în The Shining. Van Sant nu se grăbeşte, “ultimele zile” sunt redate aproape în timp real, la fel ca Gerry şi Elephant — împreună cele trei formând o trilogie pe tema morţii. Ca şi precedentele două filme, Last Days e o peliculă de atmosferă, în care plot-ul şi dialogul au un rol neînsemnat iar predominante devin elementele scenografice, actoriceşti şi cinematografice. De abia aştept să văd ce mai poate veni de la acest sudist gay în viitorul apropiat.
ah n’am apucat sa vad Last Days, but I absolutely loved Elephant..bine, si Paranoid Park :)
mi-au placut ‘elephant’ si ‘drugstore cowboy’ (un soi de trainspotting ‘avant-la-lettre’), iar ‘my own private idaho’ e o experienta semi-shakespeariana la limita absurdului. :) o sa-ncerc ‘last days’.
p.s. imaginea cu motelul, de pe prima pagina, parca-i scoasa dintr-un film de lynch. (e?)
@voroncas: Nu, motelul e dintr-o fotografie facuta de mine. :)